Traseu de modă: de la șoimii patriei la Answear

Dacă mă gândesc la stilul meu vestimentar de-a lungul vieții, trebuie să spun că am avut mereu câteva constante, indiferent de vârstă, moda de atunci sau de gabarit, care a variat semnificativ de-a lungul vieții. Am fost și slabă scândură, ca biscuitele-n dungă, dar și cu forme mult prea voluptoase.

Să începem cu începutul, dacă vreți să înțelegeți relația mea cu hainele și stilul meu vestimentar. În primul rând, nu prea mi-a plăcut să mi se spună cu ce să mă îmbrac. Așa că eram prost dispusă încă de mic copil, când uniforma de șoim al patriei sau, mai târziu, cea de pionier, era obligatorie. Ca și serbările, recitalurile publice, etc, etc, etc. Deși îmi îndeplineam partea mea de obligații, mă simțeam mult mai bine neîncorsetată, alergând pe afară în tricou și pantalonași scurți.

Șoimița patriei (foto arhiva personală). Soarele îmi intra în ochi, dar The Show Must Go On!

Pe vremea aceea, pantalonii pentru copii erau neapărat groși, largi și tricotați. Poate acesta este motivul pentru care îmi plac și acum pantalonii evazați, cochetez cu piesele vestimentare cu aspect retro și nu-mi place moda actuală pentru fetițe, care impune pantaloni mulați și colanți. Sunt de modă veche, ce pot să spun? Cred că hainele pentru copii trebuie să se delimiteze clar de cele pentru adulți printr-un stil jucăuș, comod și non-sexual.

O altă constantă a stilului meu vestimentar a fost culoarea. În general, am preferat hainele viu colorate, culorile intense, dar nu am ocolit nici nonculoarea negru, care are avantajele ei certe de subțiere a siluetei.

În adolescență mi-am format un alt obicei vestimentar, și anume să creez o diferență mare între stilul vestimentar zilnic și stilul vestimentar adoptat la ocazii. Dacă în viața de zi cu zi preferam ținutele comode, sport, largi, la ocazii stilul se schimba complet într-unul rafinat, elegant și feminin.

Fotografii din liceu: culoare, nonculoare, ținute casual și ținute elegante
Din studenție

Vremurile s-au schimbat mult, am trecut de tinerețe și sunt, să spunem blând, în floarea vârstei puțin ofilite. Însă trăsăturile enumerate mai sus s-au păstrat în stilul meu vestimentar. În ce privește încălțămintea de damă, prefer în continuare ghetele fără toc, comode și frumoase. Culorile preferate la încălțăminte sunt negru și maro, dar nu mă deranjează câteva pete izolate de culoare. Chiar dacă prefer încălțămintea fără toc, cu care pot merge pe jos mult timp, adidașii de damă nu m-au fascinat niciodată, eu nefiind o fire sportivă.

Nu sunt atât de rebelă și încăpățânată încât să nu fi încercat și alte stiluri vestimentare. Am purtat ceasuri mari, scumpe, în locul ceasului mic, cu litere romane, marca Q&Q. Sincer, niciunul nu a rezistat în timp. Am încercat să port pe timpul zilei bluze și tricouri sexi, elegante, transparente, dar purtarea acestor vestimentații mi s-a părut nefirească și am abandonat. M-am reîntors la tricourile copilăriei mele, în culori vesele, cu dungi colorate sau monocrome. Am încercat să port haine de brand, dar nu-mi place să port nume de branduri la vedere, așa că, deși am și piese vestimentare de fițe, acestea au eticheta brandului discretă și atrag atenție prin calitate.

Ce haine port acum? Îmi plac bluzele simple din bumbac, pe corp, monocrome; blugii strâmți negri sau albastru închis; gecile de iarnă scurte, cu capse mari; încălțămintea un pic sport, comodă și la modă; cerceii creativi, care înfățișează diverse figurine (inimi, libelule, lacrimi, construcții fanteziste); am câteva piese vestimentare pentru ocazii, cum ar fi o bluză neagră tricotată, negru- sclipicios, o pereche de blugi negri strâmți, cămăși în carouri vesele, rochii elegante. Nu mai merg la majorate cu ele, ci la petreceri pentru copii şi la serviciu.

Stilul meu vestimentar a fost influențat de ceea ce am purtat în copilărie, cu siguranță. Tot în copilărie și adolescență mi-am format preferințele pe care le am și acum: culoarea roșu la bluze și hanorace, dungile de diferite culori, pantalonii de obicei negri sau albaștri. Din când în când, testez ceva ce nu-mi stă în caracter, precum un tricou alb, asimetric, sau o rochie cu spatele gol, mulată, dar de obicei mă întorc la un stil vestimentar simplu, comod, care nu iese prea mult în evidență. Încrezătoare în frumusețea naturală, păstrez surprizele vestimentare pentru ocaziile deosebite, când, de obicei, lumea nu prea mă recunoaște. Și când doresc să surprind, mă inspir de obicei de la Answear, magazinul multibrand care este mereu în ton cu moda și are răspunsuri pentru toate întrebările legate de modă!

Articol scris pentru SuperBlog 2019. Sponsor: Answear

Lasă un răspuns