Un pilot diagnosticat cu depresie în 1993 a provocat un accident mortal în 2018

Oare mai este nevoie să spun cât de stigmatizate sunt persoanele cu boli psihice oriunde în lume? Refuzați de angajatori, uneori dați afară pentru că s-au îmbolnăvit, alteori comițând accidente mortale, bolnavii psihic par atent monitorizați. Exemplul pilotului care s-a sinucis intrând intenționat cu avionul într-un munte contrazice însă teoria că bolnavii psihici sunt depistați și monitorizați eficient.

Pe de altă parte, multe accidente sunt comise de persoane care nu se află în evidența unui medic psihiatru, adică, cel puțin la nivel teoretic, sănătoase psihic. În cazul despre care scriu azi, este vorba de un pilot diagnosticat cu depresie în anul 1993, căruia i s-a interzis să piloteze până în anul 2002, și care a comis un accident cu aproximativ 50 de morți în anul 2018, deci peste 16 ani de la revenirea în activitate.

Conform anchetei autorităților nepaleze, pilotul era foarte tulburat emoțional în acel moment. Nu dormise deloc în noaptea de dinaintea zborului, iar când un coleg/o colegă i-a pus la îndoială reputația de instructor de zbor/ capacitatea de a conduce aeronava (sunt mai multe variante, dar se înțelege ideea de bază), pilotul a început să plângă și să fumeze în cabina de pilotaj.

Neatenți la alinierea avionului înainte de aterizare, echipajul de zbor a ratat manevra și s-a prăbușit. Nu este nici primul accident aviatic și probabil nici ultimul, din păcate. Ceea ce ridică semne de întrebare este legătura pe care au formulat-o anchetatorii între un diagnostic psihiatric din anul 1993 și accidentul provocat în 2018. De aici putem deduce că pilotul nu era la prima tinerețe, și că în cei 16 ani de când revenise în activitate nu produsese alte incidente aviatice. Dacă ar fi cauzat probleme, nu i s-ar mai fi permis să piloteze avioane, așa cum i s-a întâmplat în 1993.

Bolile psihice sunt parșive și lasă sechele care slăbesc psihicul în momente de stres, când bolnavul nu-și poate controla reacțiile. În anumite meserii, care presupun un echilibru emoțional perfect (șofer, pilot, astronaut, etc), sunt de evitat persoanele instabile psihic. Pe de altă parte, nu este o idee bună să te apuci să critici colegul care pilotează avionul când viața ta este în mâinile lui. Râca între colegi și vechea zicală cea mai dulce carne e carnea de coleg nu-și au nici ele locul în meserii care presupun concentrare și manevre riscante.

Deși tardiv, mă întreb cum ar reacționa un măcelar, un chirurg, un profesor, un orator căruia i-ar sta cineva în ceafă și i-ar sufla, în timpul serviciului, mesaje negative: habar nu ai să mânuiești cuțitul, nu ești în stare să operezi pe nimeni, ești incapabil să înveți copiii ceva util, nu ești în stare să vorbești în public, nu vezi că nu convingi pe nimeni?

Dacă ni se spune des să nu ne criticăm copiii, pentru că aceștia vor deveni neîncrezători și timizi, ca adulți nu ne mai educă nimeni să fim buni între noi. Vârsta e doar un număr, se spune deseori când se vorbește de cuplurile cu diferență mare de vârstă. Ei bine, zicala se potrivește și în cazul sensibilității la criticism. Indiferent dacă ai 7 sau 57 de ani, dacă tot ce auzi este că nu ești bun de nimic, s-ar putea ca într-o zi lacrimile să împiedice vederea clară a lecției de matematică, iar mai târziu, a pistei aflate atât de aproape în fața ta.

Sănătatea mentală nu este problema unui singur individ, ci este și o problemă de igienă a sănătății mentale colective. Atunci când există suspiciuni că cineva nu mai este apt de muncă, soluția nu este atacul personal, critica și umilirea publică. Mai ales, repet, când mâinile acelui om duc responsabilitatea vieții a zeci de persoane.

Cumva, cred că nu doar pilotul a fost de vină în acest accident. Erori de pilotaj s-au comis și la firme mari, la piloți tineri, fără probleme de sănătate mentală, în echipe armonioase. Dar dacă scenariul s-ar repeta, și la fiecare zbor ar exista câte un coleg care suflă pilotului mesaje negative în timpul zborului, oare cum ar arăta harta accidentelor aviatice mortale de acum înainte?

 

Lasă un răspuns