Efectul radiațiilor asupra organismului
Expunerea la o cantitate mare de radiaţii ionizante pe o perioadă scurtă de timp provoacă sindromul de iradiere acută. De reţinut că acesta nu este posibil în urma expunerii la cantităţi mici de radiaţii, de pildă în cazul unei radiografii sau tomografii.
Gravitatea simptomelor depinde în mare măsură de cantitatea de radiaţii absorbită de organism, măsurată în Gray (Gy). La o radiografie aceasta se ridică la aproximativ 0,1 Gy, cantitate absorbită de un anumit ţesut sau organ. În general, sindromul de iradiere se manifestă dacă organismul a absorbit peste 1 Gy de radiaţii, caz în care boala este tratabilă.În schimb, dacă e vorba de peste 6 Gy, moartea survine în maxim două săptămâni fără a se putea face nimic.
Boala de iradiere se instalează pentru că radiaţiile distrug celule din corpul uman, cele mai vulnerabile fiind celulele tractului intestinal şi cele din măduva osoasă.
Cum se manifestă sindromul de iradiere
Simptomele apar “în valuri”, pe o anumită perioadă de timp, în funcţie de doza absorbită. După o expunere moderată la radiaţii, primul simptom este greaţa însoţită de vărsături, urmată de febră, diaree şi dureri de cap.
După ce dispar simptomele imediate, poate interveni o perioadă de aparentă vindecare, după care începe al doilea val de semne: stare de slăbiciune, oboseală, căderea părului, hipotensiune arterială şi scăderea imunităţii însoţită de infecţii frecvente.
Efectele radiaţiilor pe termen lung
Pe lângă faptul că distrug celulele, radiaţiile pot să le provoace şi mutatii, care duc la apariţia tumorilor maligne. Drept urmare, cei expuşi la doze moderate de radiaţii, care supravieţuiesc sindromului de iradiere, prezintă un risc crescut de a face cancer peste ani.
Expunerea la radiatii are diferite efecte periculoase asupra organismului, printre care si tumorile. Si totusi, de-abia acum oamenii de stiinta au reusit sa evalueze in ce masura ea poate influenta riscul de a dezvolta mai multe forme de cancer.
Primul studiu la scara larga asupra relatiei intre doza de radiatie absorbita si riscul de tumori multiple printre supravietuitorii bombelor atomice de la Hiroshima si Nagasaki a scos la iveala existenta unui asemenea risc la dezvoltarea primei si a unei a doua tumori. „Am descoperit ca persoanele expuse radiatiilor care au dezvoltat o tumoare aveau si un risc ridicat de a dezvolta una ulterioara, risc similar in cazul tumorilor solide si leucemiilor, si independent de varsta, de gradul de expunere si de timpul trecut intre aparitia primei si celei de-a doua tumori”, a comentat Li, unul dintre autorii studiului, epidemiolog in cadrul „Public Health Sciences Division” de la Hutchinson Center.
Legatura dintre expunerea la radiatie si riscul dezvoltarii unei a doua tumori a reiesit a fi deosebit de semnificativa in cazul acelor neoplazii foarte sensibile la acesti agenti, cum sunt tumorile la plamani, colon, san, tiroida si vezica, precum si leucemia.
Radiatia ionizanta poate determina modificari chimice la nivelul celulelor vii. Daca doza de radiatie este mica sau persoana o primeste de-a lungul unei perioade indelungate de timp, organismul poate, in general, sa repare sau sa inlocuiasca celulele afectate, fara a se inregistra efecte negative asupra sanatatii. Insa, expunerea la nivele ridicate de radiatii, asa cum se intampla in cazul unor accidente nucleare precum cel din Japonia, poate provoca doua feluri de efecte.
Modificari biologice pe termen scurt si lung
In primul rand apar modificari biologice pe termen scurt, consecinta unui incident specific (inrosiri si/sau arsuri ale pielii, boala de iradiere). Aceste efecte apar doar daca se atinge un nivel prag al dozei absorbite. Simptomele apar cu atat mai repede si sunt cu atat mai severe cu cat doza de radiatie a fost mai mare.
Cea de-a doua categorie e reprezentata de efectele stocastice, care sunt efecte biologice intarziate, a caror probabilitate de aparitie depinde de doza totala absorbita si care apar, de obicei, dupa un timp (mai multi ani sau chiar zeci de ani) dupa un incident sau o expunere cumulativa. Acestea se manifesta prin cresterea riscului de cancer si boli ereditare, conform site-ului Agentiei Nucleare si pentru Deseuri Radioactive din Romania.
Efectele biologice ale radiatiilor asupra celulelor vii au trei posibile finalitati:
- celulele afectate se refac, fara urme ulterioare asupra organismului;
- celulele mor, asemenea altor milioane de celule ale corpului in fiecare zi, fiind inlocuite prin procese naturale;
- celulele se repara, insa anormal, rezultand o schimbare biologica ce afecteaza corpul.
Asocierile dintre expunerea la radiatii si dezvoltarea unui tip de cancer sunt bazate pe grupuri expuse la nivele relativ mari de radiatii ionizante (de exemplu supravietuitorii bombardamentelor nucleare din Japonia sau locuitorii din vecinatatea centralei de la Cernobil). Tipurile de cancer asociate cu expunerea la doze mari de radiatii (mai mari de 500 millisievert – unitatea de masura pentru dozele de radiatii care ajung in organism) includ leucemia, cancerul de san, de vezica urinara, de colon, de ficat, de plamani, esofagian, ovarian, de stomac si mielomul multiplu. De asemenea, ar mai putea fi posibila o legatura intre expunerea la radiatii ionizante si cancerul de prostata, laringian, nazal/al sinusurilor si pancreatic, relateaza nrc.gov, site-ul oficial al Comisiei de Control al Activitatii Nucleare a Statelor Unite ale Americii.
Perioada de timp dintre momentul expunerii la radiatii si cel al descoperirii cancerului se numeste “perioada latenta”, iar aceasta poate sa se intinda pe mai multi ani. Dozele mari de radiatii tind sa omoare celulele in timp ce dozele scazute tind sa deterioreze sau sa modifice ADN-ul celulelor iradiate. Dozele mari pot distruge atat de multe celule incat organele si tesuturile pot fi vatamate pe loc. Aceasta poate declansa un raspuns rapid al corpului, denumit si sindrom acut de iradiere.
Cei mai afectati in urma unei contaminari sunt copiii
Cu cat dozele de radiatii sunt mai mari, cu atat mai rapid apar efectele iradierii si cu atat mai mare este probabilitatea de deces. Deoarece radiatiile afecteaza in mod diferit oamenii, nu exista o limita inferioara absoluta a nivelului fatal de radiatii. Se considera ca jumatate dintr-o populatie ar muri in 30 de zile de la expunerea intregului corp la valori intre 3500 – 5000 mSv pentru o perioada ce variaza intre cateva minute si cateva ore. In dimineata zilei de marti, la cateva ore dupa dezastrul de la centrala nucleara din Fukushima, Japonia, emisii de pana la 400 mSv pe ora au fost raportate la centrala nucleara de la Fukushima. Nivelul de emisii care nu afecteaza organismul poate fi de maxim 1 mSv pe an, conform Agentiei Internationale pentru Energie Atomica citata de HotNews.ro.
Materialele radioactive aruncate in aer de exploziile care au avut loc la Centrala Fukushima din Japonia pot contamina resursele de hrana si de apa, cei mai afectati urmand a fi copiii, transmite Reuters. Vacile de lapte sunt printre cele mai vulnerabile animale, daca acestea pasc iarba expusa la radiatii, in conditiile in care laptele este un aliment consumat in cantitati destul de mari de catre copii. Conditia pentru a nu dezvolta cancer este ca organismul sa-si “repare” modificarile produse la nivelul celulelor mai repede decat timpul necesar multiplicarii materialului ADN afectat, la nivel de celule. Majoritatea expertilor sunt de acord ca cei mai expusi riscului sunt copiii, deoarece celulele lor se divid intr-un ritm mai rapid decat in cazul adultilor.
La cine apelam in cazul unei alerte de pericol nuclear?
Se stie ca, momentan, nu sunt sanse ca radiatiile provocate de catre explozia reactorului de la Fukushima sa ajunga pana in Romania. Insa, daca ar fi fost cazul, am dorit sa vedem ce institutii pot oferi informatii cetateanului. Ne-am adresat in primul rand Directiei de Sanatate Publica. De aici am fost asigurati ca nu este cazul sa ne ingrijoram si ca, in cazul unei alerte, populatia va fi informata cu privire la actiunile necesare. Ministerul Mediului a raspuns la fel de prompt si concis, asigurandu-ne ca pe site-ul oficial va posta informatii in clipa in care ar putea aparea un pericol.
Urmatoarea pe lista: Agentia Nucleara si pentru Deseuri Radioactive. Contactata telefonic, reprezentanta s-a aratat deosebit de deranjata ca a fost sunata de o persoana fizica. Sugestia acesteia: “Daca vreti informatii, sunati la televiziune”, urmata de inchiderea telefonului. La un al doilea telefon, ni s-a explicat pe un ton ceva mai amabil ca masurarea nivelului radiatiilor nucleare din aer nu este de competenta Agentiei Nucleare si ne-a indrumat catre “Mediu”.
Am presupus ca se refera la Garda de Mediu, institutie pe care am contactat-o. Am intrebat daca urmeaza sa ajunga si in Romania radiatiile din Japonia iar raspunsul a fost unul sincer: “Nu stiu!”.