Nevoia de a elimina- modificări patologice ale diurezei

Virginia Herderson, Prima Doamnă a Nursingului

Virginia Avenel Henderson, (30 noiembrie 1897 – 19 martie 1996) a fost o importantă asistentă medicală, cercetătoare, teoreticiană și autoare. Henderson este cunoscută pentru una dintr definițiile nursingului, și anume: funcția unică a asistentei medicale este să asiste individul, bolnav sau sănătos, în desfășurarea acelor activități care contribuie la sănătate sau la redobândirea ei (sau la o moarte liniștită), pe care individul le-ar îndeplini singur dacă ar avea puterea, voința sau cunoștințele necesare. Într-un articol publicat în anul 1996 în Journal of Advanced Nursing, Edward Halloran scria: lucrările scrise ale Virginiei Henderson vor fi văzute ca echivalentul secolului XX al lucrărilor fondatoarei nursingului modern, Florence Nightingale.

Virginia Henderson s-a născut în orașul Kansas, Missouri, fiind al cincilea copil din cei șapte ai cuplului Lucy Minor Abott și Daniel B. Henderson. Tatăl Virginiei Henderson a fost profesor la Bellevue, o școală deținută de bunicul matern, William Richardson Abott. Tatăl Virginiei Henderson a fost, de asemenea, avocat al populației native de indieni americani împotriva Guvernului Statelor Unite ale Americii, câștigând și un process important în anul 1937 pentru tribul Klamath.

Virginia Henderson a fost educată în statul Virginia (după numele căruia a fost și numită de către mama ei), alături de mătuși și de unchiul Charles Abott, care deținea o școală pentru băieți, Army School of Nursing, la spitalul Walter Reed în Washington DC. În anul 1921, Virginia Henderson a absolvit școala cu diplomă în nursing.

Și-a demonstrat devotamentul pentru profesorat încă din anul 1924, când a acceptat prima  funcție de instructor la Spitalul Protestant Northfolk din Virginia. În 1934, s-a alăturat ca instructor și profesor asociat la Teachers College din Virginia din cadrul Universității Columbia, Virginia. Din 1953, Virginia Henderson a fost cercetător asociat la Yale University School of Nursing.

Virginia Henderson a clasificat activitățile de nursing în 14 componente, bazate pe nevoile umane. A descris rolul asistentei ca fiind substitutiv (a face ceva pentru pacient), suplimentar (a ajuta pacientul) și complementar (a lucra cu pacientul), scopul fiind acela de a ajuta persoana să devină cât de independentă este posibil. Cele 14 componente sunt: respiră normal, mănâncă și bea în mod adecvat; elimină reziduurile corpului; mișcă-te și menține posturi corporale dezirabile; dormi și odihnește-te; selectează haine potrivite- îmbracă-te și dezbracă-te; menține temperatura corpului în limite normale prin ajustarea îmbrăcămintei și schimbarea mediului de viață; păstrează corpul curat și bine îngrijit și protejează tegumentele; evită pericolele din mediul înconjurător și evită să-i rănești pe ceilalți; comunică cu ceilalți în ce privește emoțiile, fricile, nevoile și opiniile; venerează în concordanță cu propria credință spirituală; muncește astfel încât să obții randament; joacă-te sau participă la diferite forme de activități recreative; învață, descoperă sau sau satisfă-ți curiozitatea care duce la o dezvoltare normal și sănătate și folosește facilitățile disponibile pentru sănătate.

Dintre componentele Virginiei Henderson, observăm că eliminarea reziduurilor corpului este menționată printre primele, ceea ce subliniază importanța vitală a nevoii de a elimina în viața omului sănătos, dar și a celui bolnav.

 

Nevoia de a elimina

 

Eliminarea reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanțele nefolositoare, vătămatoare, rezultate din metabolism. Excreția deșeurilor produse de organism se realizeaza prin mai multe căi:

–          aparat renal – urina

–          piele – transpirație – perspirație

–          aparat respirator

–          aparat digestiv – scaun

–          aparat genital feminin – menstruație

–     în stări patologice, apar eliminări pe cale digestivă sub formă de vărsături și pe cale respiratorie sub formă de spută.

 

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii

 

Factori biologici:

 

1. Alimentația – cantitatea și calitatea alimentelor ingerate de individ influențează satisfacerea nevoii de eliminare. Uneori, constipația poate fi rezolvată exclusiv pe cale alimentară, prin creșterea aportului de fructe și legume și prin hidratare adecvată. De asemenea, mesele luate la ore fixe favorizeaza ritmul eliminarilor;
2. Exercițiile – activitatea fizica ameliorează randamentul musculară, pentru că fortifică musculatura abdominală si pelvină, care au un rol important în eliminarea intestinală;
3. Vârsta – are un rol important în satisfacerea nevoii, daca ne gândim la controlul sfincterelor. Astfel, la copii controlul se obtine în 2-3 ani, pe când la persoanele vârstnice diminuarea tonusului musculaturii abdominale poate provoca lipsa de control a eliminării;
4. Programul de eliminare intestinala – regularitatea programului de eliminare este un factor ce influențeaza satisfacerea acestei nevoi, cu precizarea că momentul ales pentru defecare poate varia de la un individ la altul.

 

Factori psihologici:

 

1. Stresul
2. Anxietatea
3. Emoțiile puternice – pot modifica frecvența, cantitatea și calitatea eliminării urinare și intestinale.

Factori sociologici

1. Normele sociale – fiecare societate își stabileste măsuri de igienă, astfel încât indivizii să respecte salubritatea locurilor publice
2. Educația
3. Cultura

 

Surse de dificultate în satisfacerea nevoii

 

Sursele de ordin fizic pot fi: alterarea mucoasei intenstinale (diaree, constipatie), alterarea peristaltismului intestinal (constipatie), slăbirea sau relaxarea sfincterelor (incontinența), lipsa de control a sfincterelor (incontinența), alterarea centrilor nervoși (incontinența), accidente cerebro-vasculare (incontinența), spasme musculare (vezicale: retenție urinară), anomalii ale căilor urinare (retentie urinara, eliminare urinara inadecvată), alterarea căilor urinare (eliminarea inadecvată), alterarea parenchimului renal (eliminarea inadecvată), tumori (constipație), intoxicații alimentare si medicamentoase (diaree, retentie urinara), dezechilibru metabolic, electrolitic, endocrin, neurologic (eliminarea urinara inadecvată, diaforeză), durere (eliminarea urinară inadecvată), schimbarea obiceiurilor alimentare, ingestia de alimente fermentabile (diaree, varsatură), ingestia de alimente alterate (varsatură, diareee).

Sursele de ordin psihologic pot fi: tulburari de gândire (incontinența urinară si fecală), anxietate (diaree, constipație), stres (diaree, constipație), situații de criză (eliminarea urinara inadecvată, diaforeză, constipație), șoc emotional intens, neacceptarea bolii.

Sursele de ordin sociologic pot fi: insalubritatea mediului (eliminarea urinară inadecvată), temperatura ambianta prea ridicata (diaforeză), program de lucru inadecvat pentru satisfacerea nevoii (constipație), schimbarea modului de viață si a climatului(vărsătură, constipație), nerespectarea obiceiurilor de eliminare, poluarea apei (diaree).

Lipsa cunoașterii poate fi, de asemenea, o sursă de dificultate, prin: insuficienta cunoaștere a măsurilor de igienă, insuficienta cunoaștere a măsurilor de prevenire a diareei, insuficienta cunoaștere a mijloacelor eficace de a elimina, insuficienta cunoaștere a mijloacelor eficace de a expectora și insuficienta cunoaștere de sine, a celorlalți, a mediului înconjurator.

Cand nevoia de eliminare nu este satisfacuta, survin o serie de probleme de dependență:

• Eliminare urinară inadecvată cantitativ si calitativ
• Retenție urinară
• Incontinență de urină și materii fecale
• Diaree
• Constipație
• Vărsături
• Eliminare menstruală inadecvată
• Diaforeză
• Expectorație
• Deshidratare

 

ELIMINAREA URINEI

 

Caracteristicile urinei

 

Urina este o soluție apoasa prin care sunt eliminate substanțe rezultate din metabolismul intermediar protidic inutile și toxice pentru organism. Ea este produsă de rinichi, organe pereche poziționate simetric în regiunea lombară a organismului uman.

 

Manifestări de independență:

 

1)cantitatea variază în funcție de vârstă: nou-născut 30-300 ml/24ore, copii 500-1200 ml/24ore, adult 1400-1800 ml/24 ore

2)frecvența micțiunilor: nou-născut- micțiuni frecvente, copil 4-5/zi, adult 5-6/zi, vârstnic 6-8/zi

3)ritmul micțiunilor: 2/3 din numarul micțiunilor în timpul zilei și 1/3 noaptea

4)culoarea urinei:

-galben deschis pînă la galben închis (cu cât urina va fi mai diluată cu atât va fi mai deschisă și invers)

-modificare în funcție de alimente: -culoare închisă în regim bogat în carne

– culoare deschisă în regim vegetarian

-medicamente care modifică culoarea urinei:

-roz, roșu-caramiziu în tratament cu piramidon

-albăstrui-verde în tratament cu albastru de metilen

-cafeniu-roșu sau brun negru în tratament cu chinină sau acid salicilic

5)mirosul urinei:   -de bulion dacă urina este proaspată

-amoniacal după un timp din cauza fermentației alcaline

6)reacția urinei:-normal reactie acidă (ph=4,5-7)

-modificare în funcție de alimentație:-regim bogat în carne acidifică urina

-regim vegetarian-scade aciditatea urinei

 

-modificările de ph favorizează precipitarea substanțelor dizolvate în urină și formarea calculilor în căile urinare

7)aspectul urinei: normal =clar, transparentă la inceput, dar dupa un timp devine tulbure în mod normal datorită coagulării mucinei și a celulelor epiteliale antrenate din căile urinare și a mucusului din organele genitale

8)densitatea urinei: normal 1010-1025. Temperatura scăzută /crescută modifică densitatea, de aceea se determină imediat dupa emisie.

 

Modificari patologice ale diurezei

 

1. Poliurie = eliminarea unei cantități de urină mai mare de 2500 ml în 24 ore.

–  poliuria poate fi trecătoare sau durabilă.

–  urina este de culoare deschisa și de densitate mică

–  în diabetul zaharat, urina este de culoare deschisă și de densitate mare.

Poliuria trecatoare , durabila sau permanenta apare în: perioada de efervescență a unor boli infecțioase (pneumonie, hepatita epidemica, etc.), după colici renale, accese de angina pectorala, de epilepsie si isterie, în perioada de resorbtie a edemelor, transsudatelor si exsudatelor serosae, în scleroza renală, când poate sa creasca pana la 5-6 litri in 24 ore, în diabetul zaharat: (pentru că eliminarea unei cantități mari de glucoză prin urină necesită o mare cantitate de apă), în diabetul insipid (lipsa de secreție a hormonului antidiuretic hipofizar împiedica reabsorbția tubulară a apei); cantitatea de urină poate ajunge pana la 10-30 litri pe zi in pielite, pielonefrite, tuberculoză renală.

2. Oligurie = excreția urinei sub 500 ml/24 ore; urina este de culoare închisă și de densitate mare. Poate fi determinată de cauze renale si extrarenale, apare în: afecțiuni insoțite de deshidratarea organismului prin: transpirații abundente, vărsături incoercibile, diaree accentuate,

hemoragii abundente, în perioada de formare a colecțiilor seroase, în insuficiența circulatorie cu formare de edeme, în perioada acută a bolilor infecțioase, glomerulonefrite acute însotițe de edeme.

3. Anuria = lipsa urinei în vezică. Poate fi din cauze renale si extrarenale și apare în: glomerulonefrita acută, nefroze toxice, arsuri întinse, stări de șoc traumatic și chirurgical, traumatisme lombare, angajarea unui calcul într-unul din uretere.
4. Polakiuria = senzație de micțiune foarte frecventă, deși cantitatea de urină emisa este foarte mica. Cauze: acțiuni iritative asupra mucoasei vezicale, procese intravezicale și de vecinătate: cistita, tuberculoza, neoplasmul vezical, calculoza vezicală, inflamații pelviene, afecțiuni uterine, uretrite, prostatite, hiperexcitabilitatea mucoasei vezicale la nevropați
5. Nicturia = inversarea raportului dintre numărul micțiunilor și cantitatea de urină emisă în timpul zilei față de cea emisă în cursul nopții. Apare în insuficiența ventriculară stângă – deoarece în timpul zilei inima nu a asigurat trecerea prin rinichi a unei cantități necesare de sânge.
6. Disuria = eliminarea urinii se face cu durere si cu mare greutate. Apare în: inflamații acute ale uretrei, stricturi uretrale, edeme ale mucoasei uretrale, hipertrofia de prostată;
7. Hematuria = prezența sângelui în urină – roșu deschis, rosu-închis sau roșu-brun, uneori în hematurie, urina este tulbure asemănătoare cu spălătura de carne.
8. Proteinuria = prezenta proteinelor în urină.
9. Glicozuria = prezenta glucozei în urină
10. Hiperstenuria = urina foarte concentrata (densitate crescută)
11. Hipostenuria = urina foarte diluată (densitate mică). Apare în bolile rinichiului, cand acesta își pierde capacitatea de concentrare.
12. Izostenuria = urina cu densitate mică se menține în permanență la aceleași valori indiferent de regim
13. Edeme = acumularea de lichid seros în țesuturi, manifestat prin:

– creșterea în volum a regiunii edematiate,

– ștergerea cutelor naturale,

– pierderea elasticității țesutului edematiat,

– păstrarea urmelor presiunii digitale,

– pielea este palidă, lucioasă și străvezie

14. Urina tulbure = în mod patologic urina este tulbure din cauza sărurilor minerale, puroiului sau a microbilor.
15. Urina cu miros de fructe coapte sau chloroform. Apare în diabetul zaharat, din cauza prezenței acetonei.
16. Durere lombară, cauzată de calculi renali sau alte patologii renale
17. Sete intensă
18. Grețuri și vărsături
19. Incontinența urinară = emisiuni urinare involuntare și inconștiente. Apare în: leziuni medulare, sfârșitul accesului de epilepsie, afecțiuni neurologice, slăbirea sfincterului, traumatisme
20. Enurezis = emisie de urină, noaptea, involuntară și inconstientă, care se manifestă mai frecvent la copiii cu tulburări nevrotice, după vârsta de 3 ani.

 

Măsurarea diurezei:

 

-se pregătesc recipientele- de obicei vase cilindrice gradate spălate și clătite cu apă distilată (pentru a nu modifica compoziția urinei)

-colectarea începe dimineața, la o anumită oră, și se termină în ziua următoare, la aceeași oră

-pacientul trebuie informat corect asupra modului de recoltare (pacientul începe să recolteze de la ora 8, urina aceasta se aruncă, apoi celelalte urini se recoltează pe parcursul celor 24 ore, iar urina de la ora 8 din ziua următoare se va păstra)

 

Observații:

 

-vezica urinară trebuie golită înainte de defecație

-pentru a împiedica procesul de fermentație se vor adăuga cristale de timol

-recipientul de urină se va eticheta cu numele pacientului și se va ține la răcoare și ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei

-pentru examene chimice la laborator se vor trimite 100 ml de urină

-după golirea recipientului, acesta se va spăla și dezinfecta

 

Notarea diurezei

 

-diureza se va nota zilnic în foaia de temperatură a pacientului prin hașurarea pătratelelor corespunzătoare cantității de urină și zilei respective;

-spațiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină.

 

Resurse online:

http://salvezidacastiisaactionezi.blogspot.ro/2013/07/nevoia-de-elimina.html

http://www.creeaza.com/familie/medicina/ELIMINAREA-URINARA537.php

 

Etichete: anurie,culoarea urinei,diureza,edem,eliminarea urinei,glicozuria,hematuria,hiperstenuria,hipostenuria,izostenuria,mirosul urinei,modificari patologice ale diurezei,nevoia de a elimina,nicturia,oligurie,polakiuria,poliurie,proteinuria,reactia urinei,urina tulbure,virginia henderson