Sănătate și servicii de îngrijire ale sănătății, comunitate și individ
Spre deosebire de serviciile de îngrijire ale sănătății, sănătatea nu poate avea un
caracter comercial. Nu putem cumpăra sănătatea așa cum putem cumpăra servicii de îngrijire ale sănătății. De asemenea, spre deosebire de serviciile de îngrijire ale sănătății, care au valoare de schimb, sănătatea are doar valoare de utilizare, adică ne putem folosi de ea fără a o putea schimba cu un alt bun și fără a o putea cumpăra în mod direct.
Nevoia pentru sănătate este capacitatea persoanei de a beneficia de o stare de sănătate fizică și psihică necesară desfășurării activităților umane, iar nevoia de servicii de sănătate este capacitatea persoanei de a beneficia de pe urma unui tratament.
Deși diferite, sănătatea și serviciile de îngrijire ale sănătății sunt interdependente. Dacă toți oamenii ar fi, permanent, sănătoși, nu ar mai exista nevoia de servicii de îngrijire ale sănătății, însă acest fapt este deocamdată imposibil, întrucât majoritatea oamenilor se confruntă periodic sau permanent cu probleme de sănătate. Creșterea calitativă și cantitativă a serviciilor de sănătate și cercetările în domeniul medical au dus, în timp, la îmbunătățirea sănătății populației, în sensul că, spre exemplu, a crescut speranța de viață la naștere și a scăzut rata mortalității infantile.
Sănătatea este o stare de bine fizic, psihic și social, fiind deci un țel a cărui atingere depinde uneori de factori independenți de voința noastră, pe când serviciile de îngrijire ale sănătății se adresează persoanelor bolnave și sunt oferite, voluntar și conștient, de personalul medical. Cumpărarea unor servicii de îngrijire medicală nu garantează recuperarea sau menținerea sănătății, întrucât intervin factori precum: specificul bolii și moștenirea genetică a bolnavului, motivația pacientului, vârsta acestuia, antecedentele personale, etc.
Starea de sănătate a unei comunități umane depinde de serviciile de îngrijire ale sănătății la care are acces. Spre exemplu, în România cea mai mare speranță de viață o au locuitorii municipiului București, care beneficiază de multe tipuri de servicii de îngrijire ale sănătății și de venituri peste media națională, pe când județul Tulcea este codaș la speranța de viață, fapt ce este parțial explicabil prin numărul redus de servicii de îngrijire medicală, dar și prin caracteristicile socio-demografice ale populației (ex: venituri, îmbătrânirea demografică, etc.).
Serviciile de îngrijire ale sănătății sunt entități deschise influențelor sociale, schimbărilor interne și care țin cont și de particularitățile fiecărui pacient. Pentru a fi eficiente, serviciile de îngrijire ale sănătății trebuie să țină cont de toți acești factori. Se spune că există bolnavi, nu boli, ceea ce înseamnă că fiecare pacient primește un tratament adaptat. Dacă pacientul este educat, beneficiază de venituri bune, este motivat să-și mențină sănătatea, are un stil de viață echilibrat și nu suferă de afecțiuni congenitale, un tratament pentru pneumonie va fi probabil de succes, iar personalul medical va lucra ușor cu acea persoană. Dacă însă pacientul provine dintr-un mediu izolat și ostil medicinei moderne și nu agreează intervențiile invazive, ne putem aștepta ca acesta să nu urmeze tratamentul propus, cu toate consecințele asociate acestei decizii.
Serviciile de îngrijire medicală se diferențiază în funcție de vârsta pacienților. Astfel, patologia și îngrijirile oferite persoanelor de vârsta a 3-a sunt complet diferite de patologia și îngrijirile specifice nou născuților și copiilor.
O comunitate săracă, izolată de cercetarea medicală internațională va oferi servicii medicale și tratamente tradiționale, pe când o societate bogată și progresistă va oferi servicii de îngrijire de ultimă generație, realizate cu aparatură modernă și medicamente noi.
Serviciile de îngrijire medicală sunt în permanent progres, medicina evoluează, iar cunoștințele noastre de anatomie evoluează în pas cu medicina. Fără un pacient cooperant, motivat să trăiască și cu acces la serviciile medicale, niciun serviciu de îngrijire nu poate fi eficient. Oricât de bine pregătite ar fi cadrele medicale și oricât de eficiente ar fi tratamentele, dacă pacientul solicită prea târziu servicii de îngrijire sau nu și le permite financiar, vindecarea/ameliorarea stării sale de sănătate nu se va produce.