Povestea infinitului

Infinitul se săturase să nu se mai sfârșească, așa că se întrupă într-un simbol matematic asemănător unui opt orizontal. Chiar și copiii din clasele primare îl cunoșteau și erau fascinați de acest simbol ce cuprinde totul dar nu relevă nimic, așa că Infinitul începu să cucerească teritorii virgine, străbătu cu greu caietele de matematică și ajunse departe de lumea abstractă. Pe cât era de necuprins, pe atât era doritor de afecțiune umană. Infinitul își dorea să fie văzut, admirat, respectat, să inspire dragoste, mister și fascinație.

Printre oameni, Infinitul se confruntă cu tot felul de idei preconcepute. Oamenii nu prea iubeau simbolurile, preferau poveștile, trăirile, sentimentele, un ceva care să fie un imbold către bucurie, veselie și iubire. Deși superstițioși, oamenii înlocuiseră totemurile și brățările norocoase cu mult temuții bani, care, credeau ei, le aduc sănătate, noroc, compania oricui, sănătate și chiar dragoste.

Însă Infinitul își cunoștea puterile și nu se simți deloc descurajat. Chiar dacă oamenii nu știau ce este Infinitul, cel puțin îi recunoscuseră și îi atribuiseră un simbol foarte frumos. Așa că Infinitul începu să se caute pretutindeni în lumea oamenilor, dincolo de caietele de matematică și fizică ale copiilor și oamenilor de știință. Și în acest mod, după căutări febrile, Infinitul se descoperi în lumea bijuteriilor de poveste, în magazinul Vendajewelry.com, sub forma unui colier din argint de care stătea agățat tocmai el, Infinitul.

O femeie între două vârste, ce purta inele și brățări de argint, intră în magazin exact când Infinitul se ascunsese în simbolul Infinit.

– Fiica mea împlinește 18 ani și doresc să-i ofer un colier. Nu doresc ceva neapărat foarte scump, dar doresc ceva cu semnificație. Și aș dori un simbol mai deosebit, nu banalele inimioare, zodii, cruci, și tot așa. Știți, un colier care să spună ceva despre dragostea mea pentru ea, despre viața care o așteaptă în față, despre cât de multe teritorii au rămas de cucerit pe lume, despre cât de mult îmi doresc ca ea să fie fericită. Și nu doresc un talisman, căci ea nu mai crede în noroc, ci doresc ceva plin de simbol și mister, care să-i amintească de faptul că dincolo de sfârșit urmează, întotdeauna, încă ceva.

Infinitului i se înmuiase inima ascultând povestea femeii. Dar și mai mult se miră când se trezi pus pe masa bijutierei, chiar sub ochii femeii. Nu reușise să se strecoare înapoi în neantul său, iar povestea îi plăcuse atât de mult, încât decise să mai aștepte. Poate fiica doamnei avea nevoie de forța sa infinită mai mult decât oricine. Fără prea multe gânduri, femeia cumpără colierul, fără să știe că, odată cu finețea bijuteriei de argint, cumpărase forța unui simbol de neînvins.

În seara aceea, Infinitul se opri din goana lui de necuprins pentru lumea umană. Uită, măcar pentru o perioadă, spațiile imense, vide și tensionate, de dincolo de Universul cunoscut oamenilor. Amână caietele de matematică ce-l chemau înapoi, să calculeze împreună o lume abstractă și totodată concretă. Degetele unei mame iubitoare de bijuterii de argint îl așezară la gâtul unei copile de 18 ani.

– Mami, ce frumos este! Mă simt mai puternică decât oricând cu el la gât. Sigur este doar o bijuterie de argint, așa cum te-am rugat să-mi cumperi? Pentru că mă simt atât de fericită, încât mă simt de parcă aș pluti, spuse fata, îndreptându-și scaunul cu rotile către oglindă, pentru a se putea vedea în toată splendoarea ei.

Și pentru prima dată, Infinitul se simți și el mai concret, se simți frumos, util și iubit. Nu degeaba simțise că este timpul să se întoarcă acasă, în inima oamenilor.

Articol scris pentru SuperBlog 2019. Sponsor: Venda Jewelry

Etichete: colier argint,infinit,poveste,simbol,talisman,venda jewelry