O zi, un blogger, nicio tehnologie, zero gadgeturi
Eu sunt bloggerul Petrică fără Frică, aşa cum sunt cunoscut online. Pe blogul meu postez fel de fel de experimente care atrag cititorii ca magnetul, pentru că sunt original şi amuzant rău de tot.
Cum orice bine întâmpină provocări, iată că am fost silit să fac un experiment nedorit: o zi fără tehnologie şi gadgeturi. Îmi pusesem telefonul, tableta şi laptopul şi câteva accesorii laptop în rucsac şi rucsacul sus pe dulap. Le pusesem prost, căci rucsacul meu s-a dezechilibrat şi a plonjat în gol vreo doi metri, până la întâlnirea cu podeaua. Dacă aveam rucsac de la Spacer, unde tehnologia e la tine acasa, poate nu mi s-ar fi spart toate echipamentele, inclusiv aparatul foto. Dacă aş fi avut un rucsac nou, nu s-ar fi rupt breteaua când am încercat să-l prind.
Partea amuzantă a întâmplării este cum se jucau mâţele cu cioburile, de zici că erau la un meci de fotbal. Îşi pasau bucăţi de ecran spart una alteia, săreau pe mouse de parcă era adevărat, şi tot aşa. Partea şi mai amuzantă era că-mi vândusem maşina şi aveam bani, dar era Revelionul şi magazinele erau închise.
Băi, şi ce idee mi-a venit! În loc să fac un Live pe Facebook în timp ce lansam artificii pe blog, aşa cum plănuisem, m-am gândit să fac tot ce făceam zilnic, dar fără tehnologie şi gadgeturi.
Prima dată, am început să scriu un articol de lamulţiani cititorilor mei fideli. O foaie de scris şi un pix mi-au fost suficiente. Dar n-aveam cititori, aşa că am bătut la uşi şi i-am rugat pe vecini să-mi lase un comentariu. Sunt vreo câteva zeci de locuinţe în bloc, aşa că în câteva ore m-am întors cu sute de mesaje scrise pe foaie, de la vecini, prieteni, rude de prieteni şamd. Aveam mesaje şi pe mâini, pe frunte şi pe tricou, unele scrise cu marker negru rezistent la apă. Am descoperit ce vecini de viaţă am şi că berea, vinul, ginul, coniacul şi whiskey-ul îţi dau idei grozave.
La miezul nopţii am ieşit în stradă ca să văd artificiile. Nu mai aveam aparat foto, aşa că le-am desenat cu ojă sclipicioasă, pentru autenticitate. Mama nu se supără, zic reclamele TV, dar a mea s-a supărat cam tare. Ca să vadă tot poporul „pozele” cu artificii, m-am urcat într-un copac şi le-am făcut avioane. Băi, un Like n-am primit! Tare rea e lumea fără Facebook.
Apoi mi s-a făcut dor de Need for Speed, aşa că m-am urcat la
volan şi am făcut o cursă nebună prin oraş. Mamă, dar bine mai luam curbele! Am atins doar câteva maşini parcate complet aiurea şi aproape niciun pieton! Am terminat cursa pe primul loc, că am întrecut şi maşina Poliţiei, două Smurduri şi Pompierii. Ei fugeau după mine, dar eu mă strecuram prin străduţe mai ceva ca Schumacher.
Numai cei de la spital n-au avut deloc simţul umorului. Nu ştiu cum au făcut, dar au început să mă doară toate, deodată. În loc să folosească tehnologia şi să mă bage elegant la raze sau la RMN, mă apăsau peste tot, mă înţepau, mă bandajau şi jur că voiam înapoi viaţa mea veche, cu tehnologie şi gadgeturi, în care nimic nu mă doare şi oamenii îmi dau Like şi inimioare.
Restul de bani i-am folosit ca să plătesc daunele produse. Asta nu se întâmplă niciodată în „Need for Speed”. Mi-am cumpărat un rucsac Spacer care arată ca un marspiu pentru gadgeturi. E loc destul pentru toată lumea: telefon, tabletă, cititor de carduri, laptop, aparat foto şi mouse de gaming. Parcă mi s-a luminat mintea de când folosesc noua tehnologie.
Iar primul articol din noul an s-a numit, cumite: lipsa de tehnologie dăunează grav sănătăţii!, subtitlu: Eu, fără tehnologie? Nu, c-am prins fobie!
Articol scris pentru SuperBlog 2019, sponsor: Spacer.ro
Un răspuns la „O zi, un blogger, nicio tehnologie, zero gadgeturi”