Infecția cu HIV

În 1981, în Statele Unite ale Americii, a apărut denumirea medicală a infecției cu HIV. SIDA reprezintă stadiul final al unui șir de boli care apar ca urmare a deficitului imun instalat prin infecția cu HIV. Acest virus HIV ucide în primul rând limfocitele (grupul de limfocite CD4).

Virusul HIV are două varietăți, HIV1 și HIV2. HIV1 e responsabil de majoritatea cazurilor de infecție din lume, doar o mică parte fiind determinată de virusul HIV2. Cel din urmă are o perioadă mai lungă de latență (ani), dar și infecția cu HIV1 poate avea o perioadă de incubație de 10 ani, deși perioada medie este de 6 luni-2 ani.

Calea de transmitere:
  1. contact sexual vaginal sau anal și/sau oral, de cele mai multe ori neprotejat. Există posibilitatea de transmitere prin fluide umane datorită contactului cu mici zone traumatizate ale mucoasei sau pielii.
  2. contact cu sângele infectat sau cu produse din sânge: intervenții dentare, chirurgicale, tatuaje, narcomani care folosesc aceeași seringă, personalul medical accidentat prin înțepături
  3. de la mamă la făt prin naștere.
Profilaxia:

Protejarea actului sexual, utilizarea propriei seringi, reducerea numărului de parteneri.

Mecanism patogenetic:

Virusul pătrunde în limfocite, menținându-se o perioadă scurtă pe membrana celulei, apoi penetrează membrana limfocitei T și se răspândește în sânge inoculându-se și în monocite și neuroni. Rămâne acolo, latent, multiplicându-se în cantități uriașe, distrugând celulă după celulă. Acest proces poate dura până la 10 ani, când numărul limfocitelor T începe să scadă dramatic și imunitatea se prăbușește, rezultând infecții și cancere, uneori metastatice.

Măsuri în caz de înțepare accidentală cu ace contaminate cu HIV sau suspecte de contaminare
  1. se compresează zona pentru a provoca sângerarea înțepăturii
  2. dezinfecția cu orice dezinfectant (spirt, betadină, țuică)
  3. consult medical de specialitate pentru a ține sub observație
  4. se administrează ZIdovudin, Azatriopină, decontate prin CAS, dacă ai intrat în contact cu un seropozitiv, pentru profilaxie

5. timp de 3-6 luni se face testul HIV, astfel: în ziua 45, ziua 90, ziua 180, ziua 360 după accident. Profilaxia cu Zidovudin se face minim 14 zile.

Diagnosticul de laborator

Metoda de diagnostic se bazează pe depistarea anticorpilor antiHIV în ser. Anticorpul este o proteină din sânge care se inițiază și dezvoltă ca răspuns la agresiunea unui corp străin. Anticorpii se formează în aproximativ 3 luni de la expunerea inițială.

Izolarea virusului propriu-zis este foarte scumpă și laborioasă. Mai există metode genetice precum testul PCR, care depistează cromozomii și profilul genetic ADN al virusului. Orice test, mai ales cel efectuat celor suspecți de HIV solicită consimțământ informat, semnat de pacienți ori de câte ori se încearcă o manevră invazivă.

Evoluția
  1. asimptomatică o lungă perioadă, uneori chiar toată viața
  2. se poate asocia cu o varietate de semne și sindroame clinice, precum:

A. Infecția asimptomatică care poate dura o perioadă de aproximativ 10 ani, iar spre sfârșitul perioadei pot apărea semne cutanate minore, afectarea nespecifică a pielii: dermatită, seboree (mătreață), psoriazis, furunculite și foliculite cu diferite localizări inclusiv pe organele genitale, în jurul anusului și în gură. În această perioadă, tratamentul e obișnuit, simptomatic. La laborator, numărul de limfocite T- CD4 este normal sau ușor scăzut.

B. Boli acute de seroconversie apar la aproximativ 6 săptămâni de la infectare și se manifestă asemănător cu mononucleoza infecțioasă (boala sărutului). Apare un nodul limfatic uriaș la baza gâtului, latero-cervical, la baza claviculei, unitaleral. Apare și leucoplakie păroasă pe limbă și în gură (modificarea mucoasei bucale care seamănă cu părul și filamente proteice). Pacienții din acest stadiu sunt foarte contagioși. Este perioada în care apar manifestări diverse precum: meningite, gastroenterite, ulcerații pe corp.

C. Limfadenopatia generalizată pesistentă este apariția de noduli limfatici măriți în volum cu diferite localizări, care persistă mai mult de 6 săptămâni, care au la palpare diametru mai mare de 1 centimetru, situați în 2 sau mai multe regiuni anatomice extrainghinale, care durează mai mult de 3 luni.

Pentru a evidenția diagnosticul și diagnosticul diferențial se face limfadenobiopsie. În sânge, numărul de limfocite T- CD4 poate fi normal sau ușor scăzut, iar pacientul e foarte contagios.

D. SIDA are următoarele manifestări: apariția uneia sau mai multor infecții sau tumori cu diverse localizări și pentru care nu există altă explicație la un pacient HIV pozitiv; pot fi asociate cu boli sistemice precum: colageneze, manifestări reumatice, paralizii, pneumonii, abcese pulmonare, diverse tumori ale organelor interne precum plămân, ficat, stomac, rinichi, dar și tumori ale mușchilor și nervilor, precum și cancere de piele. Laboratorul evidențiază mai puțin de 200 celule T- CD4 în unitatea de măsură de 1 ml.

Infecții oportuniste asociate SIDA
  1. orofaringiene: candidoză bucală, faringiană, traheobronșică. Se administrează tratament cu nistatină.
  2. pulmonare: pneumonia cu Pneumocistis Carinii
  3. sistem nervos central: abcese cerebrale, meningite, mielite cu afectarea măduvei spinării
  4. tubul digestiv: diaree persistentă, deshidratări acute, colite și enterocolite cu diverși germeni oportuniști (în afară de E-Coli)
  5. febră prelungită de origine necunoscută fără alte manifestări
  6. tumori precum: limfoamele cu localizare la nivelul intestinului, cu dezvoltare de peritonite fulminante și morți rapide
  7. sarcoame Kaposi la piele cu localizare la nivelul gambei pe tibie și cu dezosarea tibiei
Tratamentul
  1. preparate medicamentoase de întreținere: Zidomedina/Retrovir
  2. Dideoxitozină (DDI), Dideoxicitozină (DDC).

La depistarea unui pacient seropozitiv, se notează numele, adresa și datele persoanelor suspecte care au intrat în contact și se reține acul cu care s-a produs accidentarea cadrului medical. Se anunță DSP și medicul de familie.

 

 

Lasă un răspuns