Amuțită de felul în care unii medici tratează problemele de sănătate care mă îngrijorează, mă întorc către farmaciști. Ei comunică și ascultă fiecare client așa cum nu am văzut niciun medic să procedeze. Ei, farmaciștii, oferă soluții la orice problemă și tratează orice simptom, oricât ar fi el de minor. Uneori, mi se pare că farmaciștii sunt mai comunicativi decât medicii pe linia lor de muncă.
Ei ascultă simptomele, îmi propun cel mai nevătămător tratament și mă îndrumă către medic. Ce nu știu ei este că deseori, chiar de la medic vin, nelămurită de diagnostic, de cauza problemei și de motivul pentru care mi-a dat un tratament și nu altul, sau a preferat să nu-mi dea un tratament.
Farmaciștii îmi acordă sfaturi atunci când mai cumpăr medicamente de capul meu. Uneori, mă ceartă cu blândețe și îmi spun ce ar trebui să fac, fără să cunoască istoricul luptei mele cu diverse neplăceri legate de sănătate. Însă am încredere în ei că spun pe șleau ce gândesc și ce ar trebui făcut.
Medicii sunt foarte rezervați în ce privește comunicarea cu pacienții. Doar în cazuri grave, și uneori nici atunci, își exprimă părerea referitor la soarta pacientului. Soartă la care nu s-ar fi ajuns poate, dacă ar fi comunicat din timp cu pacientul, dacă laboratoarele de analize ar fi spus clar și răspicat că există o problemă serioasă. În plus, unii medici dau speranțe deșarte pacientului. Al doilea medic retează orice urmă de speranță, abia după ce familia s-a înhămat la drumuri, costuri mari și eforturi pentru a vindeca un membru de familie.
Un exemplu concret: niciun medic nu mi-a dat un diagnostic clar referitor la o anumită afecțiune. În schimb, un farmacist mi-a explicat că analizele sunt la limita patologicului și că există soluții pe care le pot aplica în această fază. Am ieșit lămurită din farmacie și cu speranța că mai există șansa de a preveni o afecțiune mai gravă.
Dacă de la medic ies mai mult speriată decât lămurită, de la farmacie ies cu punga plină de soluții și cu mintea plină de sfaturi și recomandări. Într-adevăr, medicii au mulți pacienți și treaba lor este să pună diagnosticul și să propună un tratament. În același timp, medicii sunt mereu pe fugă, între spital și cabinetul privat, între un pacient și altul, între viață și moarte, între sănătos și patologic. Dar farmaciștii au și ei mulți clienți, și totuși găsesc timp să comunice cu fiecare dintre aceștia.
Poate cauza lipsei de comunicare cu pacientul este lipsa abilităților de comunicare. Unii medici știu să asculte pacientul, să-i amelioreze frica, dar alții rămân închiși într-o atitudine atotștiutoare, nedătătoare de speranță.