Ai sănătate, ai parte!
Am publicat multe articole științifice despre sănătate în ultima vreme. Medicina e grea pentru oamenii de rând. Acesta este motivul pentru care e nevoie de minim 6 ani de facultate pentru a avea dreptul să-ți pui parafa pe o rețetă. Și tot din acest motiv cei care devin medici sunt din ce în ce mai puțini.
Mulți dintre noi nu ne cunoaștem propriul organism, localizarea organelor vitale sau cum să oferim primul ajutor. Deși vitală, medicina e o știință cu un vocabular inaccesibil. La noi, cei de rând, ajung articole de popularizare a anumitor medicamente de uz general care ne promit o stare de bine. Dintre acestea amintesc vitaminele, mineralele, anumite enzime precum 
coenzima Q10, ceaiuri pentru somn liniștit, etc.
Medicina teoretică și medicina practică
Când ne confruntăm cu un diagnostic, începem să căutăm temători pe site-uri și forumuri de specialitate. Oare boala mea îmi pune viața în pericol? La ce să mă aștept de acum înainte? Site-urile de specialitate ne bagă și mai mult în ceață, iar răspunsurile pe net sunt similare. Pentru orice nelămurire, suntem trimiși la medicul de familie sau la medicul specialist. sursă foto: google.ro
Însă atât medicul de familie cât și medicul specialist sunt oameni ocupați, cu zeci sau sute de pacienți zilnic. Ei nu prea au timp să ne explice pe înțeles lucrurile esențiale. Din vizita la medic ne alegem cu o rețetă și, dacă diagnosticul a fost corect, ne simțim mai bine. Uneori, chiar dacă diagnosticul este corect, nu ne simțim mai bine. Și mergem din nou la medic pentru o nouă rețetă. Iar apoi mergem din nou la farmacie. Și așteptarea stării de bine se prelungește.
Medicii tratează, nu informează
Este o mare diferență între medicină ca știință (tratatele acelea groase și stufoase cu care ți-ai putea exersa musculatura) și modul în care procedăm când avem o problemă de sănătate. Chiar dacă suferim de o boală, la noi nu ajung informații privind boala în sine. Nu știm de ce a apărut, care sunt mecanismele celulare ale apariției bolii, cum anume intervin medicamentele prescrise. Noi aflăm informații privind programul medicului, atențiile necesare, procedurile de investigare și modul de procurare al medicamentelor.
Apoi ne luăm conștiincios medicamentele și remarcăm că articulațiile nu ne mai dor așa tare, că injecțiile făcute la 8 ore cu Gentamicină sau Amoxicilină ne-au vindecat respirația dificilă și tusea.
Nu credem în medicină sau nu credem în oamenii cu halate albe?
Însă mai există o categorie de oameni în afara pacienților conștiincioși. Există acei oameni care nu cred în medicină și mai ales în medici. În secolul 21, unii încă așteaptă să treacă de la sine. Unii cred că boala, dacă o zgândări prea tare, se întoarce împotriva ta. Sau că ce e scris în frunte ți-e pus și că medicii nu pot face nimic cu adevărat pentru a te însănătoși. Pentru ei, medicul e un fel de popă cu parafă, care constată dacă pacientul e viu sau nu.
Ca pacienți nu intrăm în contact cu terminologia medicală. Nu conștientizăm că dincolo de medicul cu care discutăm se află mii de ani de cercetare medicală, sute de tratate stufoase și milioane de pacienți vindecați. Ca pacienți, intrăm în contact cu alți oameni. Și pentru unii, e mai important cum se simt în preajma cadrelor medicale decât boala în sine.
Personal consider ca un medic ar trebui sa fie un îngerul ocrotitor si/sau salvator al pacientilor sai, interesat, implicat si pasionat cu toata fiinta de salvarea fiintei rational-sentimentalei, înca vie, cazuta în groapa deznadejdii si care vine la medic cu ultima speranta, ca un diagnosticat de cancer terminal la Dumnezeu ! 🙂
In marea majoritate a cazurilor, chiar sunt. Acum nu putem spune ca toate bolile sunt precum cancerul, sau incurabile, pt ca daca ar fi asa, n-ar mai exista nici medici, nici pacienti.