Depresia noastră cea de toate zilele
Depresia este o boală mentală asociată cu lipsa vitaminei D, cu apariția cancerului, pe care îl favorizează, cu dezechilibre hormonale, cu întâmplări nefericite precum decesul sau divorțul, cu predispoziții genetice, cu boli cronice și cu mulți alți factori pe care nu-i pot enumera într-un articol pe blog.
Depresia nu înseamnă doar tristețe, lacrimi sau lipsă de chef pentru activitățile zilnice. Depresia este o boală periculoasă pentru suferind și pentru cei din jurul lui. Pentru a auto-evalua cât de depresiv ești, psihologii pun la dispoziție teste online pentru evaluarea depresiei.
Însă ca orice boală, și nu indispoziție sau manifestare neplăcută trecătoare, depresia își arată colții atât de clar, încât este imposibil să nu-ți dai seama că ești suferind. Plânsul zilnic și incontrolabil, neputința de a fi fericit chiar dacă ai sub ochi cele mai mari motive pentru a fi fericit, gândurile de suicid nu doar ca răzbunare ci ca metodă de terminare definitivă a conflictelor interne sunt semne de depresie. Și mai e oboseala și dorința de a renunța la luptele interioare care vrem-nu vrem ne însoțesc zilnic pașii.
Omul depresiv este un infuncțional, un incapabil nu prin lipsa capacității intelectuale, ci prin inabilitatea de a mai dori să se adapteze. El, depresivul, a descoperit niște modele rigide în care nu se poate integra. El, depresivul, știe finalul tuturor acțiunilor sale și știe că nu are sens să continue. El, depresivul, nu se mai joacă de-a viața, de-a scopurile de atins, de-a prietenii, de-a familia, de-a viața. Pentru că depresivul știe mai bine ca oricine că vrea doar să se odihnească, să nu mai joace niciun joc.
Așa cum mintea lui nu mai opune rezistență lumii înconjurătoare, nici sistemul lui imunitar nu mai luptă pentru a-l proteja de sine și de pericolele din exteriorul organismului. Nu e deci de mirare că pe fondul depresiei apar și alte morbidități, unele grave precum cancerele. Scriam mai demult că am observat că persoanele care au avut tentative de suicid suferă mai târziu de boli organice, și că de aceste boli unii nu scapă dar alții se întăresc suprinzător de mult.
Se vindecă, acesta este singurul lucru pozitiv. Însă nu cred că există un depresiv care a uitat că a avut depresie la fel cum a uitat că a avut o răceală în toamna anului trecut.
Și pentru că depresia se tratează cu înțelegere și veselie, un must-see pentru depresivi și nu numai este filmul Cu nașul la psihiatru. Da, și capii familiilor mafioate se pot îmbolnăvi de depresie și/sau anxietate cu atacuri de panică. Văzută ca boala oamenilor slabi, depresia se corelează sau începe cu tulburări de anxietate care pot afecta cele mai călite persoane. Însă e mult mai amuzantă când se întâmplă la alții și e presărată cu umor, Robert de Niro și acțiune mai ceva ca-n filmele cu mafioți italieni.